Blogul Adei

Rază de lună în răsărit de soare


3 comentarii >

Sunt o persoană căreia îi place extrem de mult să „creeze” lucruri, acțiuni, sentimente sau trăiri drăguțe care pot, la un moment dat, să aibe valoare adăugată fie pentru dezvoltarea mea personală, fie pentu persoanele care mă înconjoară. De aceea am fost cât se poate de practică și de pragmatică când mi-am ales tema proiectului meu de dizetație: doream să fac ceva interesant, diferit, unic, dar care să poată fi utilizat şi de alte pesoane, iar primul meu gând a fugit la recrutorii din întrega ţară cu care am colaborat la fostul loc de muncă şi care m-au inspirat (I owe you!).

Proiectul se numeşte: „Inteligenţa emoţională în rândul recrutorilor din România”. Am folosit testul GEIS (General Emotional Intelligence) al domnului profesor doctor Mehrabian și am avut plăcerea să adun un total de 46 de respondenți (32 de femei şi 14 bărbaţi) din rândul recrutorilor din întreaga ţară. Aceștia au fost comparaţi, în paralel, cu alţi 31 de respondenți luaţi aleatoriu dintr-o populaţie cu vârsta cuprinsă între 21 şi 59 de ani, din diverse domenii de activitate: studenţi, medici, economişti, analişti IT, antreprenori, muncitori, şoferi, scriitori sau sculptori.

Mi-am dorit să văd în primul rând dacă există diferenţe semnificative între cele două eşantioane şi da, într-adevăr, rezultatele mi-au confirmat teoria care spune că recrutorii prezintă nivele ale inteligenţei emoţionale mult mai mari decât în cadrul grupului de control. Mai mult chiar, 25 de recrutori din 46 prezintă nivele peste medie, unde top 5 este condus de persoane cu vârsta medie de aproximativ 33 de ani. În plus, am rămas extrem de surprinsă când am observat că niciun bărbat din rândul recrutorilor nu a prezentat scor negativ, ceea ce ne arăta că ei ştiu să îşi gestioneze emoţiile mult mai bine decât femeile. Aşadar, doar 4 persoane din totalul de 46 au însumat scor negativ, iar primul loc, cu cel mai înalt scor al IE este ocupat de două persoane de sex feminin de 32 şi respectiv 39 de ani.

Puteți descărca raportul aici: Inteligenta emotionala – recrutori

Lectură plăcută!


Scrie un comentariu

Paşte a la Ardeal…

– Şi ai plecat printre morminte la Înviere?

Prima întrebare la 22:30 înainte de Înviere… Obiceiul spune aşa: mergi la cimitir înainte de a începe slujba ca să aprinzi lumânări la mormintele celor dragi, după aceea mergi la biserică ca să asişti la slujbă. Dar când cimitirul şi biserica sunt „amestecate” ce-ţi poţi dori mai mult de atât când sari „pârleazul” dintr-o parte în alta şi ai totul la botul calului? Pentru un necunoscător se numeşte nebunie curată să traversezi morminte ca să te aşezi strategic şi să vezi cât mai bine slujba de la ora 00:00. Pentru unul „de-al casei” e doar începutul unei frumoase sărbatori Pascale alături de cei dragi.

Acum sunt orele 23:00… în jumătate de oră mergem să „culegem” vecina să o luăm şi pe ea cu noi. Plouă, si sunt sigură că nu vor fi multe persoane la biserică, deci va fi floare la ureche să navigăm printre morminte. Nu vom asista la toată slujba, pentru că ne vom grăbi să mergem la bunici să ciocnim cu ei ouă, să păpăm drob, cozonac, pască … să petrecem împreună şi să ne dea unchiul paştele stropit cu vin după ce ne pune să rostim de 3 ori: „Adevărat a înviat!”

 Aş mai scrie…dar am fugit!

Sărbători fericite şi bucuraţi-vă de momentele unice alături de cei dragi!


Scrie un comentariu

Un mos de suflet

Ne-am intalnit cu o seara inainte ca sa mergem la gara sa luam bilete pentru a doua zi. Nu vroiam sa stam in picioare in drum spre casa si am fost preventive. Am stat la o mica barfa in seara aceea si a ramas sa ne auzim dimineata la 8:30.
Si asa s-a si intamplat. La ora stabilita eram in tren, cu bagajele pline de haine, cadouri si alte nimicuri, agitate si zambarete foc. Dar zapa, ca nu ii pot spune altfel, pusese la cale un plan diabolic de a ma suprinde si a face, inca o data in atatia ani de cand ne stim, o supriza placuta. Nu, nu e un cadou material consistent fizic, ci gigantic de consistent in sentimente ce nu pot fi descrise in cuvinte.
Oricat de bogat poate fi Mosul, oricat de multe cadouri iti poate oferi, niciodata nu se compara cu surpriza simpla facuta din suflet.
E nevoie de putina inocenta, putina imaginatie si multa pasiune, cateva lucrusoare marunte si banale si poti creea ceva ce are efect imediat: ti se umple tot sufletul de dragoste si simti ca cei din jurul tau tin la tine asa cum esti.

Multumesc Mos Andreea!


Scrie un comentariu

Am învăţat că lucrurile o pot lua razna uneori

O dimineaţă ca oricare altă dimineaţă de toamnă: înnorat, uşor răcoare, ziua se lupta cu noaptea – în zadar, ştia că va câştiga oricum, iar eu morocănoasă, plictisită şi semiadormită. Toate normale până acum, până la un moment dat…

Ies din apartament încet să nu trântesc uşa de la curent, o închid, bag cheile în geantă şi stupoare: o tanti la 50 de ani disperată alergând pe scări striga de mama focului: Bubi, Bubiţule, vino la mama, iară ai luat-o înainte. Vrei puiule să ieşi afară? Stai să vină mami, să nu ieşi singur”

Lumea chiar a luat-o razna! Când ajung la intrarea în bloc o minciună de căţel, tunsă mai rău decât o oaie (ce o fii fost în capul femeii, nu înţeleg) se zvârcolea pe lângă „tanti” încercând sa i se acorde atenţie şi să fie luat în braţe. Bag un zâmbet tâmp şi-mi zic: asta e cumva versiunea reloaded a Domnului Goe în variantă canină? Ce-i drept, mai lipseau mamiţica si Tanti Miţa.

Pentru faimosul Bubi, cu dedicaţie:


Un comentariu

Am învăţat că … e greu să fii inteligent

Am învăţat că este greu să fii inteligent. Pe bune, pentru unii chiar este o povară greu de suportat într-o societate în care se promovează dobitocismul.

Şi ca să îmi întăresc ideea citez un fragment simpatic din cartea „M-am hotărât să devin prost” a lui Martin Page: „Inteligenţa este cuvântul care desemnează prostii bine ticluite şi frumos pronunţate, că este atât de pervertită, încât de multe ori eşti mai avantajat fiind prost, decât intelectual consacrat. Inteligenţa te face nefericit, singuratic, sărac, pe cand deghizarea inteligenţei îţi conferă o imortalitate de hârtie de ziar şi admiraţia celor care cred în ce citesc.”


Scrie un comentariu

Am învăţat că… Lecţia 1

Vin cu forţe proaspete şi cu idei noi… gata am şomat prea mult, am copilărit suficient; iar acum că nu mai am jucării şi-s tare amărâtă mă apuc de lucruri serioase…

Cu ce vin nou? Cu 2 categorii de articole: „Am învăţat că…” si Lumea HR-ului” amandouă cu şi despre oameni şi cam tot ce are legătură cu ei. Ştiu, poate părea banal, poate plictisitor, dar omul e o specie interesantă şi mereu suprinzătoare, merită facute studii amănunţite pe el.

„Am învăţat că…” sunt lecţii de viaţă, sunt impresii, cunoştinţe, vorbe, păreri, veşti… sunt urmele lăsate de viaţa de zi cu zi asupra Adei. Şi nu, nu daţi din coadă, de viaţa personală voi vorbi puţin, cât mă lasă sentimentul… Cât despre „Lumea HR-ului”….dar nu mai zic, vedem, citit analizăm şi daţi voi cu părerea.

Lecţia de azi? Să nu laşi niciodată în urmă ce ai început, fie el cât de mic, decât dacă acel lucru începe să devină o povară.